Ce ne facem cu adolescenții?

“-Mi-am dorit mereu ca băiatul meu să fie un lider! Să fie cel mai bun, să fie un MODEL! A fost până prin clasa a-VII-a dar încet, încet lucrurile au luat-o razna: nu mai are interes pentru nimic, nu doarme nopți în șir fiind captat de jocuri, sub nasul nostru în camera lui se droga, merge ca un hipnotizat după alții! Ne simțim copleșiți, furioși și frustrați că singurul nostru copil se duce în jos încet, dar sigur!

• Și acum ce vă doriți?
• Să fie sănătos!”

MODELUL, desigur există însă sistemul de referință este diferit de la părinte la adolescent. Cum de altfel diferite sunt și metodele educaționale de care a avut parte părintele în propria-i copilărie, considerându-le actuale ca măsură a reușitei pentru copilul lui: autoritate exagerată, constrângeri, lipsa de conectare emoțională, timp foarte puțin petrecut împreună, focus pe “a face”, mai puțin pe „a fi”.

Abordarea aduce mai devreme sau mai târziu uimirea că cineva sau ceva a pus stăpânire pe minunata odraslă! Cine să fie oare? Adolescența, desigur!

Uși trântite, furtuni hormonale, drame declanșate de mărunțișuri cotidiene, răspunsuri sfidătoare, chiulul, gașca, hainele, ieșitul în club, criza identitară, îi face uneori pe părinți să își ia câmpii, dar nu pot cu adevărat pentru că iubirea profundă îi trezește și le resetează energia, punându-I la treabă! Și ce frumos se naște reorganizarea, atunci când se întâlnesc ei ca părinți cu propriile emoții, ca mai apoi să înțeleagă și cum funcționează creierul adolescenților și că de fapt MODELUL capătă o nouă înfățișare.

Anumite atitudini ale adolescenților nu trebuie luate pe poziție de război de către părinte, fiind de fapt mesaje ale nevoii de creare a unei identități proprii, iar pentru asta trebuie să se delimiteze de părinții cu care se identificau până acum. Dacă acasă se simt iubiți, conectați și în siguranță, experiențele personale trăite în alte grupuri cu care se vor oglindi,  le va așeza vâltoarea minții.

Furtunile emoționale și transformările prin care trece adolescentul sunt și consecința formatării creierului care conduce la modificări hormonale puternice. Atunci când este mereu plictisit, poate fi un semnal că este un deficit serios de dopamină, substanță care o arată studiile ca fiind în perioada adolescenței la fel de scăzută ca în cazul depresiei severe la adult.

Pentru ca adolescentul să fie în primul rând sănătos, mai apoi model las aici câteva idei pentru părinți

1. Se conecteze emoțional cu adolescentul
2. Să îl vadă că a crescut
3. Dacă îl vede că a crescut încât este mai înalt decât părintele să nu aibă așteptări ca de la un adult
4. Să nu ia personal ce aude/vede din partea copilului, înțelegând că adolescentul își comută atenția către grupuri în procesul de transformare
5. Să își aleagă cu grijă bătăliile (nu poate pune la egalitate importanța ordinii în cameră cu consumul de droguri)
6. Să iubească copilul necondiționat
7. Să își facă timp pentru cunoașterea propriilor emoții
8. Să își acorde timp personal
9. Să nu uite de duhul blândeții
10. Să aibă răbdare, credintă, să creeze un spațiu liniștit și de siguranță pentru atunci când adolescentul vine acasă frânt de la propriul război să poată să își liniștească mintea și sufletul!

Gânduri bune!