Oriunde umbli în lume, dai tot de TINE!

Iată o poveste minunată, pe care adesea o scot la iveală în întâlnirile din cabinet.

Un mentor bătrân şi discipolul său, stăteau la poarta unui oraş din Orientul Mijlociu, oferind sfaturi celor care doreau să-l viziteze, fiind ziua porţilor deschise.

Un tânăr se apropie de ei şi îl intrebă:

– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Bătrânul îi raspunse printr-o întrebare:

– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

– Egoişti, urâţi, trişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul. Din păcate, tot asta vei găsi şi în acest oraş!

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:

– Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:

– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

– Erau buni, veseli, iubitori, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul. Ai făcut cea mai bună alegere venind în acest oraş!

Discipolul, uimit de cele două  versiuni despre acelaşi oraş oferite de către bătrânul său mentor celor doi tineri, îl întrebă nedumerit:

– Cum poţi să dai două raspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?

– Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun din locul din care venea, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni, veselie şi iubire, va găsi şi aici aceleaşi trăiri.

Pentru că, vezi tu, indiferent de cât fuge omul dintr-un loc să scape de experienţele împovărătoare, le va întâlni din nou şi din nou, în orice loc, pentru că de fapt le poartă în suflet!

Să fie cu folos!