Poveștile sufletului

“AR FI MAI BINE SĂ DISPAR….”!

Câteodată mă amuză, altădată îmi dă de gândit felul în care mi se întâmplă lucrurile, evenimentele sau temele din terapie.
Uneori când vin clienți noi, apar 2-3 persoane care au același nume, de exemplu două Iasmina, iar partenerii lor sunt Laurențiu. Câteodată clienți vechi, pe care îi întreb ce îi frământă, încep fiecare ședința cu aceeași temă! Tema morții, toată săptămâna aud doar asta! Sau.. tema iubirii, o altă săptămână! Sau tema nedreptății!
E interesant și cum pur și simplu dispar din terapie, persoane (rar e adevărat) cu care am stabilit că parcurgem trainingul autogen și își anulează 2 ședințe consecutive, apoi anunță că nu mai vin. Se întâmplă după ce am parcurs exercițiul căldurii. E atîta căldură că pur și simplu se topesc, fie că este vorba de adolescent cu anorexie sau cu enurezis, părintele decide pentru copil că nu o să mai vină, deși adolescentul spune că ar mai dori.
✨Și uite așa am ajuns la părinți!
Aseară am terminat programul la cabinet, am ieșit în fața porții și negociam cu mine dacă să merg o parte din drum pe jos, apoi să iau taxi sau să iau taxi și să cobor mai repede să merg și pe jos o parte din drum.
Erau două nevoi interioare. Una dorea să decanteze poveștile sufletelor și alta să umple povestea sufletului, să ajung cât mai repede acasă!
Am comandat taxi, iar în timp ce îl așteptam îmi simțeam corpul relaxat, în timp ce m-au surprins lacrimile ce au început să îmi curgă calde pe obraz!
Începuse noua temă a săptămânii AR FI MAI BINE SĂ DISPAR!
Îmi sunau încă în urechi expunerile sufletelor de adolescenți, despre felul în care sunt văzuți sau nevăzuți de către părinți!
✨1. ” I-am spus tatălui meu că poate ar fi mai bine să dispar și atunci felul în care părinții au știut să mă ia în serios a fost să îmi spună să vin din nou la tine! (a mai fost în terapie în urmă cu 3 ani)
Apoi timidă în a divulga intimitățile conversaționale din dinamica familiei, a avut curajul să reproducă înjurăturile pe care i le adresează mama când e nervoasă.
“Nu înțeleg, cum poate să sară atât de repede să mă atenționeze dacă eu o fac pe sora mea nesimțită, când noi o spunem una către cealaltă fără să ne supărăm, iar ea are voie să mă facă în toate felurile? La fel cum nu înțeleg cum atunci când orice îi povestesc sună a nemulțumire și îmi amintește despre cât de nerecunoscătoare sunt, despre tot ce îmi oferă: meditații, vacanțe, …Nu îți lipsește nimic!”
-Și ce îți lipsește?
-Să mă asculte, să mă vadă, să mă înțeleagă!
…………………………………………………………………………………………………………….
✨2. “De ce merit oare să se comporte mama așa cu mine? Am 21 ani, am un job, sunt un băiat serios! E mereu nemulțumită de mine și îmi spune că sunt prost și tâmpit!”
-Ce crezi că ar trebui să faci?
-Să dispar! Dacă am crescut doar eu cu ea, am simțit că ne avem doar unul pe celălat și că recomandarea ei de a ne comporta frumos unul cu celălalt e valabilă și pentru ea! Dar…. pur și simplu nu vede că am crescut, nu mă respectă! Eu din respect pentru ea, nu am plecat în chirie, dar nu mai pot, asta o să urmeze!
……………………………………………………………………………………………………………….
❗Sentimentul de a dispărea este o alarmă atât de puternică pe care o poate simți o persoană, despre cine este, cât este de văzută, cât este de prețuită!
Când există neputință din partea copilului, a dispărea este semnificat într-un anumit mod, iar când e mai mare, fuge cât de departe poate! Ceea ce e dureros este că oriunde va fugi i se va activa starea de neprețuire!
Adesea întreb:
-Când crezi că o să se termine povestea asta?
-Atunci când plec de acasă!
Și unii sunt poate prea mici să o poate face, iar greul în a găsi ancore îi sufocă!
După ce pașii parcurși pe jos au decantat poveștile sufletelor, am intrat în casă fiind disponibilă să îmi umplu sufletul de mamă!
❤️M-aș bucura să îți iei un popas și să te întrebi:
❓Oare îl văd, îl aud, îl prețuiec cu adevărat pe copilul meu?
❓Cât de mic îl țin prin atitudinea mea?
❓Cum sunt eu ca părinte?
❤️Să fie cu folos!