Venim pe lume ca și copii trimiși de Dumnezeu, întregi, puri, sinceri, liberi și autentici și înzestrați cu calități, iar familiile în care ne naștem sunt în mare parte contribuție la ceea ce devenim.

Și cum se mai transformă toate darurile cu care am fost echipați de când ne-am născut….încât dacă nu suntem văzuți, nu suntem primiți cu toate ale noastre, începem să respingem, neglijăm, suprimăm, reprimăm părți întregi din noi. Timpul trece extrem de repede și ieșim din copilărie nematurizați, răniți, ciuntiți, dar mari!

Învățăm de la părinții noștri și de la societate că ordinea este A FACE – A AVEA – A FI și integrăm asta în ființa noastră ca fiind adevărul suprem al existenței, (când de fapt ordinea este invers) la fel cum integrăm mesaje care ne scindează relația cu sinele ca atunci când TU ca și copil spui NU POT, iar părintele îți spune BA POȚI! El consideră că te încurajează, iar tu frustrat te lași condus de înțelegerea că cei din exterior știu mai bine decât tine ceea ce simți!

Mari fiind, ne căsătorim și după ce se diluează vraja iubirii, ne trezim cum rănile și tiparele noastre se întâlnesc cu cele ale partenerului și ne vine să “plecăm în lume”. Copiii răniți din noi reacționează nu doar la partener ci și la copiii noștri. Îi rănim, fiindcă avem putere, fizic suntem mai mari decat ei.

Dinamicile trăite în familiile în care ne-am născut, se regăsesc în toate interacțiunile și palierele de viață, iar pentru unii abia când durerea devine insuportabilă intră în terapie.

Cu curaj, încredere și răbdare procesul de aducere la lumină al sensului pentru copiii aceștia din noi dezorientați, nevăzuți sau răniți devine parte din întregirea, strălucirea și bucuria existenței adultului pe care îl onorăm azi, prin “A FI’!

Îți dau câteva exemple din cele auzite în psihoterapie, poate te regăsești în ele sau poți ajunge mai ușor la propriile gânduri care să te ajute să te clarifici dacă vrei să participi la acest retreat:

“Nu vreau să cresc! Îmi este frică de tot ce o să se întâmple. Cand eram mică, eram îngrijită, admirată, prețuită! Acum învăț excesiv de mult să pot ajunge cineva în viață și chiar dacă iau 10, nu mă felicită ai mei, a devenit obișnuință. În tramvai trebuie să dau locul adulților sau bătrânilor, chiar dacă sunt ruptă și cad din picioare, pentru că azi noapte am învățat, azi am fost la ore, apoi la sport. Cum vine asta? Să înțeleg că pe măsură ce cresc zecele nu mai este apreciat, nu mai sunt îmbrățișată, mereu să fiu atentă la nevoile celorlalți? “

“ Nevoia mea este de a găsi liniște lăuntrică și de a mă bucura de prezent, sunt prea prins în trecut și obsedat de viitor. Colac peste pupăză și o anxietate cauzată de un examen rmn în care medicul a părăsit sala, eu fiind claustrofob și totul sfârșindu-se cu un atac de panică. Toate acestea ducând la probleme de sănătate precum psoriazis și recent reflux, dispepsia ulceroasa.

Acum prin psihoterapie, conștientizez că multe dintre comportamentele de astăzi au legătură cu ceea ce am trăit în copilărie: relația cu mama s-a comutat în felul în care în timp am învestit-o pe soția mea în timp în rolul de mamă, iar nevoia mea de a fi văzut cu adevărat corelat cu multe supărări la adresa mea, a dus acum la și a temerea că eu sunt vinovatul principal atunci când cineva se supără. Acum știu să mă uit altfel către mine, să înțeleg că tiparul meu se întâlnește cu tiparul celolalți și că nu eu sunt responsabil de absolut tot, înțelegând în același timp care este partea mea de responsabilitate în ceea ce generez”

Dacă simți că în ultima vreme, că te-ai deconectat de la tine, că ai somatizări, că viața pentru tine înseamnă responsabilități în rolurile pe care le îndeplinești și mai puțin despre a trăi autentic în acord cu tine, acest retreat poate fi ce ai nevoie. E timpul să te întorci la tine, la rădăcina ființei tale, să separi sau să unifici părți din existența ta, care să te ajute să fii în armonie cu sinele tău.

Îndrăznește să te conectezi cu sinele tău departe de responsabilități, în mijlocul naturii, cu oameni care sunt și ei căutători ca și tine.

În interiorul unui astfel de context se creează o energie fantastică, menită să nască invitația și șansa de a unifica puncte aflate pe harta minții, de a descoperi potențialul și resursele interioare, de oglindire prin ceilalți, de răscolire, apoi de o frumoasă re-așezare!